|
NATALE LUNTANO
Pe’ me sarria Natale si putesse
turna’ pe’ sempe dint”a casa mia,
sentirme attuorno attuorno sempe ‘o stesso
profumo ‘e cose care e po’ p”a via,
‘ncuntranneme cu ‘a gente ‘e stu Paese,
mme vularria scurdà ch’esiste ‘o male,
vurrìa pe’ chisti iuorne ‘sta pretesa,
‘stu suonno ca può ffà sulo a Natale.
Pecché ‘e Natale tutto se cunfonne,
te pare overo chello ca è buscìa,
te pare ‘e campà ‘int”a n’atu munno,
te siente attuorno tutta n’armunia.
E ‘int”a ‘stu suonno mme ce abbandunasse
pe’ me gudé sti feste alleramente
e tutt”e ccose brutte m”e scurdasse
lassanno sulo ‘o bello dint”a mente.
Ma stò luntano e me se astregne ‘o core
e ‘a luntananza te distrugge ‘e suonne,
‘e juorne tutt’eguale, eguale ll’ore,
è overo ca è Natale? M’addimanno!
Lina Piedimonte Celentano
Da: - ‘A Famiglia -
Riemma Editore - Napoli 1989 -
|